O lecție greu de uitat

Biblioteca ar fi putut desemna ieri, fără nici un dubiu, ”Cel mai cuminte utilizator al Ludotecii Hangu”. Dominte Gabriel – care are doar patru anișori și despre care v-am spus că a renunțat la jucăriile lui pentru copiii fără aceste bucurii, a demonstrat ieri, nu doar că este forte generos, ci și foarte cuminte, sociabil, afectuos, înțelegător, creativ și, mai presus de toate astea, foarte isteț. S-a jucat singurel, în liniște, fără să facă mofturi sau se plângă de ceva, după ce am vorbit, am modelat plastilină, am numărat figurinele împreună.

         L-am întrebat la un moment dat ”Ce mai faci, șmecherașule?” și mi-a răspuns cu toată convingerea ” Eu nu sunt șmecheraș, sunt un domn.”, iar de câte ori voia ceva, mă striga în cel mai dulce mod : ”Măi Lili!”. Cum să nu-l îndrăgești instant, dar mai ales cum să reziști fără să povestești despre acest copil model, care și-a pierdut tatăl la câteva zile după ce s-a născut.
 Găbițu ne-a dat ieri, involuntar, o lecție greu de uitat.

Proiectul voluntarilor ”Bibliofan”

         Vă mai amintiți de proiectul inițiat de voluntarii  Clubului ”Bibliofan”, la începutul lunii iunie, a.c. – ”Jucării, pentru copiii triști!”?

Acest proiect prinde contur. Ieri, la bibliotecă, unul dintre cei mai mici utilizatori a decis să renunțe la o parte din jucăriile de acasă și să le doneze pentru copiii care nu au jucării. Dominte Gabriel (Găbițu – 4 ani) a venit la bibliotecă, însoțit de sora lui mai mare – Cati, încărcați de jucării. Datorită lor, acum avem două cutii pline ochi de jucării.

         Cati și Gabriel, cărora le mulțumim din inimă și care merită felicitați pentru gestul lor special, au devenit nu doar prietenii bibliotecii, ci și favoriții mascotelor ”Învățăcel” și ”Tomi”.

         Le puteți și voi urma exemplul. Jucăriile de care nu vă mai pasă și pe care le-ați uitat de mult, pot aduce zâmbete și dăltui bucurii în sufletele inocente ale copiilor care nu au cu ce să se joace.

Ludoteca, prima opțiune.

         Indiferent de motivele pentru care copiii vin la bibliotecă, prima opțiune rămâne ludoteca. Abia mai apoi împrumută cărți, își verifică e-mail-ul și caută jocuri în rețea. Avem uneori și oaspeți, încântați de ceea ce găsesc, atunci când  (parafrazez) ”locuința lor de vară e la țară.”

Jucăria preferată

 

Din nou la... bibliotecă

       Denisa și Alex s-au împrietenit la bibliotecă. Astăzi au venit împreună. Denisa a venit să-mi prezinte Colecția de vacanță de origami, iar Alex să se întâlnească cu un dinozaur magnetic.

         Denisa este o fetiță inteligentă, tenace, creativă și foarte convingătoare. Atât de convingătoare încât Alex a învățat să facă origami. Alex, un băiețel deștept, serios și responsabil pentru care calculatoarele și dinozaurii reprezentau, până de curând, singurele pasiuni.