Mascota ludotecii - ”TOMI”


         Pentru că Mascota ”Învățăcel” este personajul cel mai îndrăgit din bibliotecă, m-am gândit că și Ludoteca ar trebui să aibă o mascotă, dar o mascotă specială, care să își aleagă prietenii în funcție de cum respectă regulile din ludotecă. Eram convinsă că toți copiii vor intra în acest joc și că vor respecta da capo al fine, toate regulile, doar ca să devină favoriții ei.
N-a fost greu să alegem mascota, pentru că toți l-au îndrăgit pe  uriașul Saint Bernard,  care fusese și preferatul  membrilor KGSC Community. (Doar Daniela a vrut rățușca mascotă pentru că avea deja nume - Iaki). E mare, pufos și … serios. El urma să fie mascota ludotecii, dar pentru asta avea nevoie de un nume.  Din zecile de nume, copiii l-au ales pe Tomi. Am confecționat împreună o zgardă, i-am scris numele și l-am așezat pe raftul de sus, vis a vis de Mascota bibliotecii.
Tomi are un ”Regulament de ordine interioară” – câteva reguli pe care utilizatorii ludotecii trebuie să le respecte și o listă pe care prietenii lui  (care respectă toate regulile) se semnează.
Când intră în ludotecă, copiii îl salută și pe Tomi, sau dacă pleacă își iau rămas bun. Uneori, dacă unul dintre ei e mai gălăgios sau indisciplinat se găsește, de fiecare dată un alt copil să îl avertizeze că ar putea să îl supere pe Tomi, iar Tomi ar putea să îl pedepsească.
Așadar, Tomi - mascota ludotecii, se impune mai mult decât aș fi făcut-o eu sau voluntarii, pentru că toți copiii sunt fascinați de asemenea jocuri.
Tomi a devenit subiectul lor de discuții. Cu toții știu cum trebuie să se comporte în ludotecă pentru a deveni preferații lui Tomi, care la fiecare final de an școlar va premia pe prietenii lui cei mai buni.
Tomi e adorat, însă, de toată lumea. 
















”Noua bibliotecă”



         ” Noua Bibliotecă Hangu e cea mai frumoasă bibliotecă din lume. Totul e vesel și colorat. Parcă și cărțile sunt altfel, de când sunt aici, unde nu mai e frig și umezeală.
         Cel mai mult îmi plac activitățile de la bibliotecă și, desigur faptul că avem calculatoare conectate la Internet. Eu sunt membru al Clubului de voluntari ”Bibliofan”. Toți voluntarii Bibliofan iubim biblioteca și răspundem repede la apelul doamnei bibliotecare, pentru că ne place tot ce se întâmplă acolo, printre cărți și calculatoare.                                                                                         Noi, voluntarii am cărat cele 5000 de cărți aduse într-o seară de iarnă de Fundația Mereu Aproape, noi am avut ocazia să ne întâlnim cu realizatorul TV Irina Păcurariu, noi am făcut curat în fiecare an, primăvara, în centrul comunei, noi am fost primii de fiecare dată când biblioteca a avut nevoie de ajutor.
         Drept răsplată, de ziua noastră, doamna ne-a făcut cea mai mare surpriză: Ludoteca. Nu știam ce înseamnă exact, dar când am văzut atât de multe jocuri și jucării, era ca un miracol. Era de ajuns pentru noi și doar să le privim. Nu am văzut niciodată atât de multe jucării într-un spațiu unde să te și poți juca cu ce vrei, la alegere. Ce minunăție!   Domnii de la Asociația KGSC care ne-au adus jocurile și jucăriile și cărora le mulțumim, parcă ar fi fost și ei copii, au stat de vorbă cu noi, ne-au întrebat ce facem ca voluntari și ne-au spus că ar trebui, noi, copiii, să facem un proiect al nostru. 
Deși am fost foarte atent, uneori tot îmi fugeau ochii pe rafturile pline de jucării. Cel mai mult m-am bucurat că printre jucării am găsit și dinozauri.
         Mie îmi plac tare mult dinozaurii. La bibliotecă am găsit o carte despre dinozauri. Mi s-a părut cea mai interesantă carte dintre toate celelalte. Cred că dinozaurii sunt pasiunea mea, iar biblioteca e pentru mine cel mai fascinant loc de pe pământ.”
Măriei Alex, clasa a IV-a

”Biblioteca magică”



 Am scăpat astăzi de ore. Mai e timp până să vină microbuzul, cu care mergem acasă, aşa că avem destulă vreme să facem o vizită la  noua bibliotecă. Acum e mult mai uşor şi mai simplu să ajungem în acest univers fascinant al cărţilor şi al informaţiei. Biblioteca e acum în drumul nostru şi e foarte aproape de şcoală. Aici e cald, e lumină, multă lumină, multe cărţi, parcă  mai multe decât în cealaltă clădire, e mult spaţiu şi e mult mai frumos, sunt desene peste tot, pereţii au culori vii, e ca într-o lume fermecată, creată anume pentru noi. Am uitat de fluturii de la intrare, o intrare ca în basme şi am uitat să vă spun că biblioteca e la ultimul etaj, iar de aici priveliştea e uluitoare                                                                                       M-am reîntâlnit din nou cu poveştile copilăriei, cu eroii din cărţile mele preferate (chiar şi cu eroii din desene animate),  apoi am observat că şi aici, fiecare carte are un loc special pe raft, aşa am redescoperit cărţile de aventuri (iar eu sunt un împătimit al aventurii), cărţi ale scriitorilor români şi ale scriitorilor străini, aşezate altfel decât în clădirea cealaltă unde tremuram de frig şi vara şi unde era mereu întuneric. M-am împrietenit, mai greu, cu cărţile poliţiste şi, am regăsit cărţile de geografie şi istorie.                                                                                                                   O lume fascinantă, în care găseşti mereu lucruri plăcute şi distractive, care nu te plictisesc, întâmplări şi  poveşti închise între copertele cărţilor şi o altă lume minunată în care, folosindu-te de calculatorul conectat la Internet, găseşti orice informaţie, ba chiar poţi călători oriunde în lume, în univers, poţi asculta muzică, poţi să vorbeşti cu prietenii pe mess, poţi viziona filme.                                                                                                            În sala de lectură, da, am uitat să vă spun, aici avem şi o sală de lectură extraordinar de frumoasă, putem să şi desenăm sau să ascultăm pe colegele noastre citind cu voce tare, câte o informaţie foarte interesantă.
       Cu greu m-am despărţit şi astăzi, de cărţi şi de  noua bibliotecă. Abia aştept să  mă întorc iar, în acest  tărâm fermecat – Biblioteca magică.



 Tudor Popa