”Azi
n-am fost la bibliotecă și sunt tare tristă. (mai ales că trebuie să am grijă
de frățiorii mei mai mici ). Am de citit, dar cine să fie atentă? Gândurile îmi
zboară la jocul meu preferat - Scrabble,
la veverița uriașă (fără nume, pentru că nu ne-am decis ce nume să-i dăm) și la
Tomi (... și la Denisa care e toată ziua la bibliotecă, ”ca să ia cărți”, dar eu
știu că nu e chiar așa). Mi-ar plăcea ca uneori să existe două Letiții. Una
care să rămână acasă, să o asculte pe mama și alta care să meargă la bibliotecă și să se joace,
bineînțeles, nu singură. (trebuie să vorbesc cu Denisa, despre ideea mea). Nu
pot nici să scriu, sora mea vrea să mă imite mereu.
Ce bine era la școală! Toată ziua eram
la bibliotecă. Oare Rapunzel ce mai face? Rapunzel este doamna bibliotecară,
așa ne-am gândit (eu și Denisa) să îi spunem. Ne-am gândit că biblioteca nu e
altceva decât castelul în care este ea închisă, doar că în acest castel, mai
frumos decât cel din ”Rapunzel – o poveste încâlcită”, nu e închisă și nici singură.
Într-o zi am mers împreună cu Denisa și
i-am spus, în cor: ”Rapunzel, vă iubim!”. A zâmbit plină de înțelegere, așa cum
face de obicei! (sigur și lui Rapunzel îi e dor de mine).
Voi găsi eu un mod de a mă duce mâine
la bibliotecă. O să-i spun mamei că mă așteaptă Tomi și Rapunzel și ea, foarte
serioasă va spune, pe un ton nu tocmai liniștit: ”Leti, ai citit prea multe povești!”.
Asavei Letiția Elena
