Denisa sau pasiunea pentru origami

Denisa este una dintre cele mai serioase și responsabile voluntare ale bibliotecii. De fiecare dată când i-am cerut sprijinul, a răspuns afirmativ. Până nu demult era pasionată de cărți. Își alegea mereu multe volume și mă ruga, din inimă, să o las să le ia pe toate acasă. În această vacanță a descoperit o nouă pasiune – origami. Muncește cu pasiune și pune tot sufletul în ceea ce face. E talentată, creativă, perseverentă, inteligentă și mi-a mărturisit că: ”Biblioteca va rămâne marea ei iubire!”, de aceea, de fiecare dată când alte ”opere de artă”,  migălite cu grijă, sunt gata, vine cu ele la bibliotecă. 

Voluntarii Clubului Bibliofan nu și-au încheiat misiunea

Deși e încă vacanță, voluntarii Clubului Bibliofan se gândesc mereu la bibliotecă și la proiectul pe care l-au inițiat.
         Letiția Asavei este o voluntară model. Chiar dacă are un frate și o soră mai mici, a adus, din nou, jucării pentru a le dărui copiilor care nu se pot bucura de aceste mici minuni. Mi-a mărturisit că abia așteaptă să selectăm jucăriile, să le punem în punguțe, iar ei, voluntarii ”Bibliofan” să le împartă.

Momentul respectiv va fi pentru ei special și emoționant.

”Piticii” din ludotecă

”Piticii” – cei mai mici utilizatori ai bibliotecii -  se bucură cel mai mult de tărâmul plin de jucării, cu care dau ”nas în nas”, la intrare. Și, dacă jucăriile ne fascinează și pe noi, oameni în toată firea, pentru ei fac parte exclusiv din bucuriile copilăriei, menite să le înveselească existența și să le aducă zâmbete, să le pună imaginația la încercare și să-i motiveze să vină cu drag și dor, la bibliotecă. Fiecare copil, care a trecut pragul bibliotecii, de când suntem în noua locație a revenit, spre marea noastră bucurie, iar și iar.

”Piticii” însă dețin locul fruntaș.

Micul Paradis din bibliotecă

Nimic nu se compară, pentru Leonard, Alex, Sebi și Denis, cu o zi petrecută la ludotecă. Poate pentru că ei nu au prea multe jucării acasă…

Veseli și sociabili, s-au împrietenit repede și au refuzat să plece când mamele lor, care i-au însoțit, au luat această decizie. De ce? Pentru că aici imaginația lor, născută și din multitudinea de jucării pe care le-au descoperit, nu a avut limite. Au fost pe rând: medici, conducători auto, frizeri, fotografi, bucătari... Am primit chiar și eu o cafea, de la Sebi - prietenul meu special..

         Ne-am bucurat împreună, mamele și copiii – pentru că la bibliotecă există un asemenea tărâm fermecat, numit de Leonard - cel mai mare dintre copii -  ”Un mic Paradis”, eu -  pentru că am reușit să aduc bucurii și zâmbete pe chipurile lor inocente și am mai făcut un pas către încrederea atât de necesară bibliotecii.

Mulțumim KGSC Community.