”Copiii fără copilărie” - veseli

Copii fără copilărie. Suflete zbuciumate. Destine strivite de otrava unei societăţi care se vrea ignorantă. Vise sfărâmate. Aripi frânte. Copii fără copilărie.  

Cred, cu toată convingerea că, „dacă Asociaţia KGSC nu ar fi existat, ar fi trebuit inventată”. Această asociaţie este una dintre cele mai frumoase poveşti scrisă de sufletele unor oameni minunaţi, sensibili,  plini de dăruire şi pasiune - care formează echipa KGSC, pentru cele mai inocente şi mai speciale suflete, cele ale copiilor, ale copiilor care au uitat să mai zâmbească.  Le mulţumesc acestor  oameni minunaţi  care vor schimba suficient de multe lucruri încât să lase o urmă, iar urmele sculptate în sufletele copiilor, sunt curcubee care ne apropie cel mai mult de Cer, de eternitate, pentru că singurele bucurii pe care le purtăm mereu  cu noi în buzunarele sufletului, sunt bucuriile copilăriei.

 Nici o altă primăvară nu a fost atât de plină de speranţe şi de vise care refuză să se risipească,  pentru o parte dintre copiii fără copilărie, din Hangu. După ce i-am vizitat acasă şi am vorbit  despre intenţiile Asociaţiei KGSC, nu a trecut o zi fără ca măcar unul dintre aceşti copii să nu mă privească atent şi insistent  şi să nu mă întrebe, fără cuvinte, doar cu ochii plini de candoarea vârstei şi larg deschişi, ca nu cumva să le scape vreun gest: „Ce mai ştiţi de jucăriile promise?”

Cât de cutremurătoare sunt aceste întrebări nerostite? Câtă durere pot dăltui ochii miraţi şi întrebători, în sufletul unui om care le-a făcut promisiuni? Greu de cuantificat. Un lucru e cert: nu poţi uita uşor ochii copiilor fără copilărie. Îi iei cu tine peste tot. Îi înlături uneori, cu umbra unui gând, dar ei revin obsedant,  sfâşietori. Aşa sunt ochii Anei – ireal de frumoşi, dar mereu trişti. Cum ar putea fi altfel când Ana vine la şcoală, cu nişte ghete de băieţi, scâlciate, cu cel puţin două numere mai mari, pe care le târăşte cu greu pe scările bibliotecii. Mi-a spus că îşi doreşte un „un pulover roşu şi adidaşi albi – aşa cum a văzut ea undeva...”.  Încerc să zâmbesc. Zâmbetul meu îi dă încredere şi îi înseninează, pentru câteva secunde ochii plini de speranță. Simt cum se agaţă, cu tot sufletul de privirile mele.

Asociația KGSC Community și Biblioteca Hangu au reușit să aducă zâmbete pe chipurile ”copiilor fără copilărie”. Cei 16 copii au primit hăinuțe, rechizite, jucării și dulciuri, cu câteva zile înainte de Sfânta Înviere a Domnului. Mulțumim, din suflet, tuturor celor care s-au implicat în acest proiect inițiat de Asociația KGSC Community.