O lecție greu de uitat

Biblioteca ar fi putut desemna ieri, fără nici un dubiu, ”Cel mai cuminte utilizator al Ludotecii Hangu”. Dominte Gabriel – care are doar patru anișori și despre care v-am spus că a renunțat la jucăriile lui pentru copiii fără aceste bucurii, a demonstrat ieri, nu doar că este forte generos, ci și foarte cuminte, sociabil, afectuos, înțelegător, creativ și, mai presus de toate astea, foarte isteț. S-a jucat singurel, în liniște, fără să facă mofturi sau se plângă de ceva, după ce am vorbit, am modelat plastilină, am numărat figurinele împreună.

         L-am întrebat la un moment dat ”Ce mai faci, șmecherașule?” și mi-a răspuns cu toată convingerea ” Eu nu sunt șmecheraș, sunt un domn.”, iar de câte ori voia ceva, mă striga în cel mai dulce mod : ”Măi Lili!”. Cum să nu-l îndrăgești instant, dar mai ales cum să reziști fără să povestești despre acest copil model, care și-a pierdut tatăl la câteva zile după ce s-a născut.
 Găbițu ne-a dat ieri, involuntar, o lecție greu de uitat.