”Biblioteca”

        ” Mama a decis, într-o zi, să mergem la bibliotecă, unde, mi-a spus ea ”Sunt foarte multe cărți”. Eram curioasă și muream de nerăbdare. Îmi imaginasem acest loc plin cu cărți, altfel, nu întunecos, înghețat și cu miros de mucegai. Doar pereții și doamna bibliotecară zâmbeau în acest loc nu prea prietenos pentru mine. Doamna mi-a dat niște desene pe care să le colorez acasă, iar eu mi-am ales doar câteva cărți. Din acea zi, în ciuda frigului din bibliotecă, am trecut după cărți aproape în fiecare săptămână, spre încântarea părinților mei.

         Când am început clasa a II-a am aflat că biblioteca se va muta lângă școală. Toți copiii țopăiau de bucurie, mai ales că și noi învățam într-o clădire nouă. Ce mare a fost surpriza, când am descoperit la mansarda clădirii unde învățam, mulți saci cu cărți. Atunci am înțeles că acolo va fi biblioteca noastră.

         Nu aș putea să vă spun cum e acum biblioteca. E plină de lumină, căldură și culoare. Pereții au diferite nuanțe și sunt decorați cu personaje din povești și din desene animate. La intrare sunt tot felul de jucării peste care plutesc fluturi viu colorați. Eu și Denisa, venim de zeci de ori pe zi în acest tărâm plin de farmec. E ca o vrajă care ne atrage. Printre rafturile roșii, pline cu cărți, zăresc chipul prietenos și zâmbitor al doamnei bibliotecare. Ea are tot felul de idei super, organizează concursuri și activități, care abia dacă ne mai lasă timp de joacă, pentru că și doamna învățătoare ne cere să învățăm și să ne facem temele cu seriozitate. Aici, la noua bibliotecă, am trăit cele mai spectaculoase momente din viața mea. Eu ”micul cititor”- mă gândeam că voi reuși să citesc măcar jumătate dintre cărțile de pe rafturi, ca să iau din nou un premiu la concursul ”Cartea, comoara fantastică din bibliotecă!”. De visul meu s-a ales repede praful, pentru că într-o zi, doamna ne-a chemat la bibliotecă, pe noi voluntarii ”Bibliofan” unde am cărat aproape 5000 de volume, o donație a Fundației Mereu Aproape. Această donație a căzut ca un ”asteroid” în biblioteca noastră, într-o seară târzie de iarnă și ne-a umplut brațele cu sute de cărți noi. Bucuriile nu s-au terminat aici, însă. Doamna ne lasă să pictăm baloane și să ne jucăm cu ele, ne organizează concursuri de povești și poezii, eu am devenit chiar o mică actriță, pentru că împreună cu Robert am prezentat la Primăria Hangu și la cercul pedagogic, piesa ”Iliuță de la munte”. Tot datorită acestei doamne minunate, am devenit și corespondenți ai revistei locale ”Ecoul Hangului”, dar am apărut și ca mici scriitori în cartea ”Cărticica mea de toamnă!”. Ea ne ajută mereu și ne este alături. Tot cu ea am învățat să protejăm mediul înconjurător, adunând gunoaie din centrul comunei Hangu. Când suntem cuminți și serioși, avem parte de surprize, dulciuri, cărți și diplome, sau filme în cadrul activității ”Cinematograful de vacanță”.

         Anul acesta ne-a promis, de 1 iunie o altă surpriză, iar eu aștept cu nerăbdare. Sigur va fi ceva foarte interesant, așa cum ne-a obișnuit, pentru că ea nu ne-a dezamăgit niciodată.

         Cu siguranță viața mea ar fi foarte săracă fără cărți, fără doamna bibliotecară și fără Biblioteca Hangu.”

                            Asavei Letiția Elena, absolventă clasa a IV-a