”O altfel de prietenă”

          ”Biblioteca  este cea mai fascinantă invenție a umanității. Biblioteca noastră comunală este, în prezent, decupată parcă dintr-o poveste. La intrare ne întâmpină un motan studios, tolănit pe o carte, privind printre fluturi mari, viu colorați, care se leagănă la orice adiere. Pereții sunt colorați și plini de desene cu personaje din povești sau din desene animate, cu îngerași. Pe alți pereți sunt zeci de file colorate, fiecare purtând un citat, menit să ne pună pe gânduri. Pretutindeni cărți pregătite să ne atragă atenția. Aici, printre desene, cărți și alături de doamna bibliotecară, am trăit cele mai frumoase clipe din viața mea.     Aici am descoperit cele mai frumoase cărți, aici ne-am întâlnit cu vedete de televiziune, aici am cărat toate cărțile donate de Fundația ”Mereu Aproape”, într-o seară de iarnă, aici am participat la concursuri și la activități distractive, aici am desenat baloane și ne-am jucat cu ele, aici am spus rugăciuni și am vizionat filme, aici am primit diplome și cărți. Aici, la bibliotecă, ne-am întâlnit cu realizatorul TV Irina Păcurariu, care căuta povești prin biblioteci și am apărut în cartea ”Căutătorii de povești”, tot aici  este și redacția revistei locale ”Ecoul Hangului”, care a devenit, de mai multă vreme o cunoștință interesantă și specială.

Doamna bibliotecară este prietena noastră, ea ne dă sfaturi, ea ne ajută și ne îndrumă atunci când avem nevoie. Cu ea am învățat cât este de important să citești, să scrii, să ai grijă de mediul în care trăiești. Ea ne-a făcut cele mai plăcute surprize și tot ea ne-a promis, de 1 iunie că Biblioteca Hangu va deveni și mai interesantă și mai captivantă pentru noi. Știu sigur, că nu ne va dezamăgi.                                                                                                                                                Biblioteca și bibliotecara sunt prietenele mele, de foarte mult timp, de când biblioteca exista într-o încăpere în care înghețai de frig și vara și în care era mereu umezeală și mirosea a mucegai și cărțile pe care le împrumutam miroseau a mucegai. Sora mea, Bianca, m-a dus, prima oară  la bibliotecă și de atunci nu a trecut măcar o zi fără să o vizitez. De câte ori Bianca mergea la bibliotecă, mă țineam și eu scai de ea, chiar dacă acolo era frig și întuneric,  tot ce se întâmpla în acea lume a cărților, era deosebit .

Nici un alt loc de pe pământ nu e mai potrivit decât locul unde este acum biblioteca noastră. Nu-mi venea să cred când am văzut atâta lumină și căldură, la bibliotecă. Ai vrea să rămâi aici, să rătăcești împreună cu toate personajele de pe pereți, printre rafturile cu cărți, unde să te întâlnești cu chipul zâmbitor și prietenos al bibliotecarei.”

                                             Denisa Maria Irimia, absolventă clasa a IV-a