Povestea mascotei ”Învățăcel”



            Mascota ”Învăţăcel”  are o poveste la fel de fermecătoare ca şi  mutrişoara veselă cu care îi întâmpină, de fiecare dată pe toţi cei care trec pragul Bibliotecii Comunale Hangu.
            Ideea mascotei a pornit  de la o salopeţică  roşie, pe care am primit-o într-unul dintre zecile de pachete  cu hainuțe, pe care  le trimite mereu, din inimă  o cititoare  a scrisorii noastre publicate în revista   ”Formula As”.  Le-am spus copiilor ce vreau să fac cu ajutorul lor, dar mai ales de ce avem nevoie pentru o mascotă. Cu entuziasmul și candoarea vârstei, au înțeles repede mesajul, așa că au adus la bibliotecă fel de fel de păpuşi, care mai  de care mai schilodite  ( fără ochi, fără mâini, fără picioare).  Am ales până la urmă, împreună cu ei, o păpuşică fără o mână şi fără picioare, care mai era şi pictată pe faţă cu carioca albastră, dar avea nişte ochi tare expresivi, aşa că i-am acoperit picturile cu corector alb şi i-am pus nas ( căci şi nasul era ciopârțit) dintr-un glob de Crăciun,  i-am dat buzele cu lac de unghii  roşu şi am tot acoperit din defecte până a început să semene cu un clovn. Îi lipseau însă o mână, papucii şi ceva ce i-ar fi întregit imaginea.  La momentul respectiv nu ştiam ce anume, pentru că era frumoasă şi aşa, chiar dacă era tristă, în ciuda faptului că eu îi colorasem buzele ca și cum ar fi zâmbit. Îi lipsea acel ”ceva” care să o definească, dar mai ales să o facă greu de ignorant și, mai apoi, dificil de uitat. Am tot încercat să îi caut ceva special pentru a-i schimba înfăţişarea, dar nimic nu părea să i se potrivească.  Mascotei noastre îi lipsea, pe lângă farmecul necesar și atitudinea.       Era aproape gata când am făcut concursul pentru alegerea numelui. N-aş putea să descriu încântarea copiilor. Știam că imaginaţia lor nu are granite și că pot deveni ușor responsabili și serioși, când li se încredințează anumite misiuni. .Au găsit repede, multe nume  sugestive, de aceea mi-a fost greu să aleg între “Isteţul”, “Rotitic”  (citit invers înseamnă “Cititor”), “Sârguinciosul”,  “Învăţăcel”, ”Istețilă”, ”Curiosul”.  Am ales într-un final numele “Învăţăcel” pentru că fiecare  dintre noi, rămâne o viaţă întreagă învăţăcel.                                                                   Paradoxal, participanţii la concurs au ales nume masculine, deşi mascota noastră semăna mai mult cu o fetiţă.                                                                                                                          Dezlegarea acestui misterului a venit odată cu un alt  colet în care am găsit pălăria de mexican, papucii roşii şi şoseţelele.  În primul moment nu ştiam ce să fac cu ele, pentru că toate  erau prea mici pentru un copil.  Imediat însă, am aşezat pălăria pe capul mascotei, i-am pus mai multe şoseţele, ca să stea papucii şi mascota noastră mai avea nevoie doar de o mână. Am găsit-o repede!                               Mascota “Învăţăcel” a devenit astfel, cartea de vizită a Bibliotecii Hangu şi e gata oricând să-i primească zâmbind şi să-i încânte cu mutrişoara ei haioasă pe toţi care îşi fac timp să ne viziteze.                                                                                                                                                                   Noi şi “Învăţăcel”, vă aşteptăm, cu drag, să ne treceţi pragul şi să ne cunoaşteţi.   




Niciun comentariu: