Mascota
”Învăţăcel” are o poveste la fel de
fermecătoare ca şi mutrişoara veselă cu
care îi întâmpină, de fiecare dată pe toţi cei care trec pragul Bibliotecii
Comunale Hangu.
Ideea
mascotei a pornit de la o salopeţică roşie, pe care am primit-o într-unul dintre
zecile de pachete cu hainuțe, pe
care le trimite mereu, din inimă o cititoare
a scrisorii noastre publicate în revista ”Formula
As”. Le-am spus copiilor ce vreau să
fac cu ajutorul lor, dar mai ales de ce avem nevoie pentru o mascotă. Cu
entuziasmul și candoarea vârstei, au înțeles repede mesajul, așa că au adus la
bibliotecă fel de fel de păpuşi, care mai
de care mai schilodite ( fără
ochi, fără mâini, fără picioare). Am
ales până la urmă, împreună cu ei, o păpuşică fără o mână şi fără picioare,
care mai era şi pictată pe faţă cu carioca albastră, dar avea nişte ochi tare
expresivi, aşa că i-am acoperit picturile cu corector alb şi i-am pus nas (
căci şi nasul era ciopârțit) dintr-un glob de Crăciun, i-am dat buzele cu lac de unghii roşu şi am tot acoperit din defecte până a
început să semene cu un clovn. Îi lipseau însă o mână, papucii şi ceva ce i-ar
fi întregit imaginea. La momentul
respectiv nu ştiam ce anume, pentru că era frumoasă şi aşa, chiar dacă era
tristă, în ciuda faptului că eu îi colorasem buzele ca și cum ar fi zâmbit. Îi
lipsea acel ”ceva” care să o definească, dar mai ales să o facă greu de
ignorant și, mai apoi, dificil de uitat. Am tot încercat să îi caut ceva
special pentru a-i schimba înfăţişarea, dar nimic nu părea să i se potrivească. Mascotei noastre îi lipsea, pe lângă farmecul
necesar și atitudinea. Era aproape
gata când am făcut concursul pentru alegerea numelui. N-aş putea să descriu
încântarea copiilor. Știam că imaginaţia lor nu are granite și că pot deveni
ușor responsabili și serioși, când li se încredințează anumite misiuni. .Au
găsit repede, multe nume sugestive, de
aceea mi-a fost greu să aleg între “Isteţul”, “Rotitic” (citit invers înseamnă “Cititor”),
“Sârguinciosul”, “Învăţăcel”, ”Istețilă”,
”Curiosul”. Am ales într-un final numele
“Învăţăcel” pentru că fiecare dintre noi, rămâne o viaţă întreagă învăţăcel.
Paradoxal, participanţii la concurs au ales
nume masculine, deşi mascota noastră semăna mai mult cu o fetiţă. Dezlegarea
acestui misterului a venit odată cu un alt colet în care am găsit pălăria de mexican,
papucii roşii şi şoseţelele. În primul
moment nu ştiam ce să fac cu ele, pentru că toate erau prea mici pentru un copil. Imediat însă, am aşezat pălăria pe capul
mascotei, i-am pus mai multe şoseţele, ca să stea papucii şi mascota noastră
mai avea nevoie doar de o mână. Am găsit-o repede! Mascota “Învăţăcel” a devenit astfel, cartea
de vizită a Bibliotecii Hangu şi e gata oricând să-i primească zâmbind şi să-i
încânte cu mutrişoara ei haioasă pe toţi care îşi fac timp să ne viziteze. Noi şi “Învăţăcel”, vă aşteptăm, cu
drag, să ne treceţi pragul şi să ne cunoaşteţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu